Florin Tomoș

“În timp ce scriu acest raport, la 2 ani după cursă, sunt încă entuziasmat cu privire la întreaga experiență. Știu că mă voi chinui să articulez frumusețea pură a peisajelor, bucuria pașnică a înotului și emoțiile din ziua cursei. În regulă, să vă spun despre cursa de 28 km. După ce am organizat traversarea lacului Beliș înot, de la baraj la coada lacului, în ani 2016 și 2017 am început să mă gândesc la dubla traversare 28 km în urma discuției cu un coleg care afirma: acum ai făcut traversarea lacului de la baraj la coada lacului, anul viitor fă dubla traversare a lacului. În acel moment am zis că ar fi interesant și ideea a început să prindă rădăcini mai ales după discuția cu Marius Butuc care m-a încurajat să organizez cursa.

NO LIMIT – 28 km, cursa mea din anul 2018 nu a fost la fel de lină pe cât ar fi putut fi. Un edem pulmonar făcut înainte cu o lună de cursă, mi-a afectat pregătirea. La recomandarea unui prieten, am ajuns la spitalul de pneumologie unde am urmat un program de recuperare. Mai aveam 3 săptămâni la dispoziție să-mi recapăt forma sportivă. Am început cu antrenamente de 1000m și am crescut în fiecare zi distanța până în ultima săptămână, când testul a fost 8000m înotați fără pauză.

Înainte de cursă mă simțeam bine, hotărât să merg mai departe și să mă bucur de ea. Joi seara, eu, Marius Butuc, Matei fiul lui și Adi, pilotul bărcii, am fost la briefing-ul cursei la o cabană din localitatea Dealu Botii. Privind în jur, văzând tatuaje Ironman pe brațul lui Marius, am început sa fiu nesigur și am avut puțină panică: “Unde sunt ceilalți oameni?” mai ales că își anunțaseră prezența 6 înotători. A trebuit să-mi reamintesc că amândoi suntem sportivi; ne-am antrenat din greu pentru acest eveniment; s-ar putea să nu fiu pe punctul de a termina, dar meritam cel puțin să încerc.

Vineri dimineața, la ora 07, ne-am îndreptat spre lac, încercând să ne încălzim. Lacul era acoperit cu ceață densă și chiar nu reușeam să ne orientăm. Deși nu știam la acel moment, dar primele ore de înot au fost cele mai ușoare din tot restul zilei. Alături de noi au înotat 10 km Bob Marius, Alin Reus, Elephant Lazlo. Cursa s-a desfășurat fără probleme datorită echipajului: oameni prietenoși și încurajatori, care au reușit cumva să facă acest efort epic să se simtă ca un antrenament.

După 20 km, Marius a ieșit din apă, fiind ziua lui de naștere, am acceptat mai ușor. Se pare că odată cu ieșirea lui Marius nervozitatea începea sa fie prezentă. Îmi lipseau glumele din timpul hidratării/alimentării, motivația care apare atunci când înoți cu cineva alături. Am realizat pe măsură ce înotam că ritmul meu a scăzut, ceea ce a fost destul de frustrant, îmi venea sa ies din apă. Mi-am amintit că mai am 8 km, sunt aproape să termin dubla traversare a lacului Beliș și piesajul este mirific. Aveam cu adevărat nevoie să văd frumusețea din jurul meu să pot termina înotul. Este amuzant cât de repede te poți obișnui cu experiențe noi, nu-i așa?

Am ajuns la finish după 11 ore de înot, unde câțiva oameni aplaudau efortul depus și au cerut să facem câteva poze. Printre ei un prieten, care plin de admirație vine și mă felicită, reușind să mă facă să mai uit de starea de oboseală. Am avut parte de surprize când am vrut să dau jos costumul după 11 ore de înot, este practic destul de greu să ieși din costum. Corpul se umflă. Cu toții o știm: dacă stăm prea mult timp în apă, ni se încrețește pielea de pe degete. 20% din apa din corpul nostru se află în piele. Prin urmare, hidratarea pielii este esențială. Există, însă, și o explicație științifică pentru acest fenomen, pe cât de simplă, pe atât de plauzibilă.

Cercetătorii au descoperit că această reacție a apărut în procesul evoluției. Practic, este o metodă prin care pielea se adaptează pentru ca oamenii să poată apuca mai bine obiectele umede. Degetele încrețite ne permit să apucăm mai bine obiectele ude, au observat cercetătorii. “Acum mii de ani, degetele încrețite i-ar fi putut ajuta pe strămoșii noștri să culeagă mancare din apă sau din iarba umedă”, spune dr. Tom Smulders.

Savanții de la Universitatea Newcastle din Marea Britanie au făcut un experiment: au rugat mai mulți oameni să mute diverse obiecte dintr-un recipient în altul. Obiectele, care erau cufundate în apă, au fost adunate mai întâi cu mâinile uscate și a doua oară cu mâinile deja încrețite, după ce fuseseră ținute în apă câte o jumatate de oră.

Degetele încrețite au fost mult mai eficiente în a apuca obiectele ude, dar nu au oferit niciun fel de avantaj în ceea ce privește obiectele uscate, a fost concluzia la care au ajuns cercetătorii.

Savantul Smulerds adaugă că degetele încrețite de la picioare pot fi rezultatul nevoii oamenilor de a merge sau alerga pe pământ umed, alunecos.

“Încrețiturile” de pe degete se formează după expunerea prelungită la apă. Pielea absoarbe apa, apoi, ca o consecință naturală, se umflă și își mărește suprafața, pentru că în cele din urmă să capete riduri. Degetele de la mâini și de la picioare sunt cele mai predispuse să se încrețească, din cauză că pielea din acea zonă are un strat mai subțire de keratină și este lipsită de păr, care ar putea secreta uleiul protector numit sebum. Sursa: dailymail.co.uk

Am avut și arsuri provocate de costum în zona bazinului, unde costumul s-a suprapus pe slip și în zona brațelor, dar a meritat efortul, pentru milioanele de peturi ce ajung în fiecare an în apă. Este nevoie de efort să găsim o soluție pentru a reduce poluarea apei.